- obligare
- o·bli·gà·rev.tr. LEvar. → obbligare.
Dizionario Italiano.
Dizionario Italiano.
obligare — OBLIGÁRE, obligări, s.f. Faptul de a obliga. – v. obliga. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OBLIGÁRE s. v. constrângere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime obligáre s.f., pl. obligări … Dicționar Român
OBLIGARE — terminus Magiae peritorum. Unde Obligatores, qui ligamentis Magicis ad morobrum sanationes utuntur, in Capit. Caroli M. l. 1. c. 64. Adde Capitul. 1. eiusdem Imperat. incerti anni c. 40. Apud Apuleium de Herbarum virtut. c. 15. num. 3. Si quis ad … Hofmann J. Lexicon universale
obliger — [ ɔbliʒe ] v. tr. <conjug. : 3> • 1246 « engager » (des liens); lat. obligare, de ligare « lier » 1 ♦ (fin XIIIe) Assujettir par une obligation d ordre juridique. Le contrat oblige les deux parties. Obliger à (et subst. ou inf.). « La loi… … Encyclopédie Universelle
obliga — OBLIGÁ, oblíg, vb. I. 1. tranz. A constrânge, a sili (pe cineva la ceva); a impune. 2. tranz. şi refl. A (se) îndatora. 3. refl. A se angaja, a şi lua o sarcină, o răspundere. – Din lat. obligare, fr. obliger. Trimis de ana zecheru, 30.04.2004.… … Dicționar Român
obligat — zwingend; vorgeschrieben; nötig; notwendig; benötigt werden; vonnöten; erforderlich; unvermeidlich; obligatorisch; unabdingbar * * * ob|li|gat 〈Adj.〉 Ggs … Universal-Lexikon
obliger — Obliger, actif. acut. Authorare, Astringere, Obligare. Obliger aucun à soy par luy faire plaisir, Deuincere sibi aliquem beneficiis, Obstringere sibi aliquem munere, Obligare sibi aliquem. Obliger à soy aucun, ou s obliger à autruy de comparoir… … Thresor de la langue françoyse
obligar — (Del lat. obligare.) ► verbo transitivo 1 Hacer que una persona realice una cosa usando para ello la fuerza o la voluntad: ■ le obligó a dormir la siesta. SE CONJUGA COMO pagar SINÓNIMO compeler 2 Ser una ley, una orden o una disposición… … Enciclopedia Universal
obligation — [ ɔbligasjɔ̃ ] n. f. • 1235; lat. jurid. obligatio, de obligare 1 ♦ Dr. Lien de droit en vertu duquel une personne peut être contrainte de donner, de faire ou de ne pas faire qqch. (⇒ créancier, 1. débiteur). Obligation alimentaire. (lat. in… … Encyclopédie Universelle
obligatoire — [ ɔbligatwar ] adj. • XIVe; lat. jurid. obligatorius, de obligare → obliger 1 ♦ Qui a la force d obliger, qui a un caractère d obligation (1oet 2o). ⇒ déontique. Instruction gratuite et obligatoire. « L étude de l hébreu n était pas obligatoire… … Encyclopédie Universelle
Obligo — Haftung; Haftpflicht; Verantwortlichkeit * * * Ọb|li|go 〈n. 15〉 Verbindlichkeit, Haftung ● ohne Obligo 〈Abk.: o. O.〉 ohne Haftung, ohne Gewähr [ital.] * * * Ob|li|go [auch: ɔb… ], das; s, s [ital. ob(b)ligo, zu: ob(b)ligare < lat. obligare =… … Universal-Lexikon